Idiotul de F.M. Dostoievski este romanul unei surprize neîntrerupte, al nehotărârii şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, în lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi.

În ziua în care împlineşte 30 de ani, funcţionarul Josef K. este arestat şi dus într-un salon în care, spre marea lui surprindere, doi paznici îi mâncau micul dejun. încă de la prima frază, cititorul intră în contact cu absurdul situaţiei în care protagonistul este aruncat: Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva, căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineaţă arestat. Paznicii il informează cu seninătate că este arestat, dar că rămâne totuşi în stare de libertate şi poate merge în continuare la serviciu. Năucit de toată situaţia din care nu mai înţelege nimic, Josef K. se întoarce acasă, iar din ziua imediat următoare îşi reia activitatea de prim-procurist la bancă. Mai târziu, Josef K. este trimis fără nicio explicaţie să caute tribunalul unde, într-o duminică, urma să i se ia un interogatoriu. Bătând la toate uşile şi pretinzând că-l caută pe un anume tâmplar Lanz, Josef K. descoperă că birourile tribunalului respectiv se află în podul unei clădiri cu apartamente şi camere de închiriat. Imobilul respectiv arată jalnic, având un aspect sărăcăcios şi mizerabil. Faptul că justiţia se găseşte într-un loc atât de murdar îi intensifică lui Josef dezgustul faţă de ea, dar, paradoxal, îi dă mai multă siguranţă. Pe măsura desfăşurării acţiunii, personajul principal este din ce în ce mai derutat de ilogicul situaţiei. Neştiind ce culpă să-şi atribuie, el nu se poate apăra şi prin urmare, este obligat să rămână prins în această situaţie lipsită de sens Cartea a fost adăugată în lucrarea "1001 de Cărți de Citit Într-o Viață", coord. Peter Boxall

Autor de romane istorice de aventuri, Alexandre Dumas ne poartă prin intermediul romanului “Laleaua neagra” în Olanda secolului al XVII-lea, iar preț de câteva ore avem ocazia să părăsim lumea agitată în care trăim, pentru a intra intr-o lume în care “a disprețui florile înseamnă a jigni pe Dumnezeu”, iar “cu cat o floare e mai frumoasă, cu atît, dispretuind-o, îl jignești mai mult pe Dumnezeu.” Mult râvnita floare, obiectul unui premiu de o suta de mii de florini oferiți celui ce o creează, dă naștere unui lanț de evenimente, al cărui principal protagonist este Cornelius van Baerle. Acuzat pe nedrept de tradare, el este închis pe viață, aceasta sentință reprezentand și curmarea unicului sau vis: descoperirea marii Lalele Negre, considerată în Olanda acelor timpuri, cea de-a opta minune a lumii. În inchisoare o cunoaste pe Roza, frumoasa “frizona cu ochi albastri”, fiica temnicerului Gryphus. Dacă pînă atunci singura stapână a inimii lui Cornelius fusese mult ravnita floare, în sufletul său ia naștere un nou sentiment, acela al iubirii pentru Roza, fata care il cucerește prin simplitatea și naivitatea sa, dar mai ales, fata ce va realiza visul său de o viață.

Povestea simplă şi emoţionantă a cunoscut o posteritate impresionantă. Sub titlul "Esmeralda" sau "Cocoşatul de la Notre Dame", a fost ecranizată de nenumărate ori, de la filmul mut din 1905, la musicalul "Notre Dame de Paris" din 1999. Actori celebri au dat viaţă personajelor principale. Gina Lollobrigida, Lesley-Anne Down, Aka Noa au fost Esmeralda, iar în rolul lui Quasimodo s-au perindat Anthony Quinn sau Anthony Hopkins.